Prima parte a Necazului cel mare

”Vine sfârșitul, vine sfârșitul; se trezește împotriva ta! Iată că a și venit! … Vine vremea, se apropie ziua de necaz și nu de bucurie pe munți! Acum Îmi voi vărsa curând urgia peste tine, Îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după faptele tale și te voi pedepsi pentru toate minciunile tale!” (Ez. 7:6-8) Pentru că în zilele acelea va fi un … Continuă să citești Prima parte a Necazului cel mare

T.16 Întoarcerea în Evul Mediu – închinarea la moaște

T16. Închinarea la relicve sau la moaștele sfinților ține mai mult de ocultism decât de creștinismul Sfintelor Scripturi. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor… Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; … Continuă să citești T.16 Întoarcerea în Evul Mediu – închinarea la moaște

Scăpați din fața necazului ce vine

”Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o? (Evr. 2:2-3) Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la … Continuă să citești Scăpați din fața necazului ce vine

T.15 – Cultul sfinților și închinarea la icoane

T15. Sfinții (incluzând-o și pe Maria, maica Domnului) nu pot mijloci pentru mântuirea oamenilor și nu-i pot ajuta în niciun fel. Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt … Continuă să citești T.15 – Cultul sfinților și închinarea la icoane

T13-14 – ”Despre pomeni, colive și vămi ale văzduhului”

T13. Sufletul după moarte nu are de trecut niște vămi ale văzduhului, pentru a ajunge în prezența lui Dumnezeu. De aceea, este inutil să se încerce ajutarea lui după ce a trecut în veșnicie. T14. Milosteniile și faptele bune făcute pentru a ajuta sufletul unui om după moarte sunt reminiscențe ale unor obiceiuri păgâne și n-au nicio legătură cu creștinismul pe care l-a predicat Domnul … Continuă să citești T13-14 – ”Despre pomeni, colive și vămi ale văzduhului”