Singura certitudine că facem parte din rămăşiţa sfântă a celor ce se tem de Domnul este cu adevărat doar pocăinţa – acea atitudine a inimii înaintea lui Dumnezeu care te face să vezi cine eşti şi cât de mult ai greşit faţă de El.

Iosia, un împărat bun din istoria poporului Israel (cum puţini au fost), un om care se temea de Dumnezeu şi iubea casa Lui a vrut să-şi arate devotamentul prin fapte renovând Templul şi înviorând închinarea poporului ales. Atunci când a descoperit însă, şi a citit Cartea Legii, a rămas fără de cuvinte dându-şi sema cât de multe lucruri au rămas neîmplinite şi cât de departe se afla totuşi el de sfinţenia cerută de prezenţa Celui Sfânt.  Singura lui speranţă a fost pocăinţa: „Când a auzit împăratul cuvintele din cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele.” (2Împ. 22:11). Domnul a luat aminte, iar răspunsul Său la pocăinţa împăratului este mişcător: „Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit – zice Domnul. „(2Împ. 22:19). Împăratul care s-a înspăimântat la gândul că n-au împlinit tot ce era scris a făcut ca pedeapsa să întârzie cu o generaţie, dând poporului timp pentru pocăinţă şi apropiere de Domnul.

Revenind la zilele noastre atât de tulburi şi atât de marcate de înşelare, ar trebui să ne punem întrebarea: Noi oare cât am împlinit din adevăratul creştinism, aşa cum a fost el lăsat în Scriptură? Cât ne asemănăm cu primii ucenici? Dacă vom fi oneşti cu noi înşine, vom recunoaşte că nu avem decât o speranţă – pocăinţa. Să ne sfâşiem inimile, nu hainele, înaintea Lui, să zicem: „Am păcătuit şi n-am împlinit Cuvântul Tău…” (Plâng. 3:39-42)

Drept răspuns la pocăinţa poporului Său, Domnul promite că va trimite vremuri de înviorare. Pentru generaţia din vremea lui Iosia a fost ultima chemare înainte de judecata Domnului trimisă peste poporul său prin babilonieni. Generaţia noastră este avertizată de faptul că „judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu” (1Pet. 4:17) şi că „va începe cu noi”. Cât timp ne va mai lua încă să înţelegem acest adevăr?

Un mesaj inspirat de Duhul Sfânt pentru creştinii din vremea sfârşitului: „Pocăinţa este singura noastră speranţă!”