Prin harul Domnului, în perioada 19 martie – 18 aprilie am avut din nou ocazia să vizitez ţara în care am fost chemat prima dată în misiune, Peru. După mai bine de 7 ani de la plecarea din Arequipa, am retrăit sentimentul că am ajuns la marginea pământului, între oameni cu totul diferiţi şi totuşi atât de familari mie.

   Nu voi povesti în detaliu experienţele trăite în Peru, dar aş vrea să punctez totuşi câteva lucruri care m-au marcat.

   De la bun început trebuie menţionat ca procentajul şi prezenţa creştinilor în societatea peruană sunt mult mai mari decât în ţara noastră. În multe locuri publice, pe case, pe magazine sau pe maşini poţi vedea câte un verset care să cheme la Evanghelie pe cei pierduţi. Libertatea de exprimare e mult mai mare şi se pare că fraţii din Peru ştiu să o folosească pentru a vesti pe Domnul şi mântuirea în El.

   Am vizitat mai multe biserici, împreună cu un frate din România, Liviu Mihăileanu, putând constata aceeaşi mare nevoie de împrospătare a lucrării prin Duhul Domnului. Starea de apatie e aproape generalizată în interiorul bisericilor, (ca şi la noi), iar nevoia de trezire mai urgentă ca oricând. Lucrul foarte pozitiv care trebuie remarcat este că Domnul lucrează şi la mii de km. distanţă în aceeaşi direcţie, prin acelaşi Cuvânt viu.

    Cele două convenţii la care am fost invitat (una în Anzi, cealaltă în oraşul Arequipa), m-au făcut să fiu martor al lucrării Domnului de cercetare, de chemare, de reabilitare, de reînnoire. Am putut contempla pe Domnul în mijlocul poporului Său lucrând pentru a-l chema la o relaţie mult mai strânsă cu El. A Lui să fie slava! Mai ales între tineri, Duhul Domnului trezeşte persoane care să începă o căutare după El, cum n-au mai făcut-o niciodată înainte. Necesitatea umplerii cu Duhul Sfânt a fost tema de bază în toate predicile şi discuţiile particulare pe care le-am avut. El mi-a dat încredinţarea că lucrarea ultimului seceriş, care vine după “ploaia târzie”, este una de anvergură globală.Acelaşi lucru l-am constatat şi în Spania (unde am rămas câte 3 zile la dus şi la întoarcere), atât între fraţii români, cât şi între cei spanioli, întărindu-mi credinţa că Domnul Se va slăvi între ei înainte de apropiata Sa venire.

   Ar fi multe de spus încă, dar n-aş vrea mai mult decât să încurajez pe oricine va citi aceste rânduri să ceară Domnului să mai facă o strigare, o deşteptare în rândul poporului Său răspândit pe toată faţa pământului.

   “Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”

 Fotografiile sunt ataşate mai jos: