Când Duhul Sfânt Se coboară este de așteptat ca revărsarea Lui să fie însoțită de semne supranaturale, care să ateste prezența Sa și să întărească mărturia Evangheliei. Acestea nu sunt caracteristice doar vremurilor de început ale Bisericii creștine, ci și vremii prezente, cea a sfârșitului epocii harului.
Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă! L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. (F. Ap. 3:6-8)