„Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.” (R om. 8:35-36)

Slavă lui Dumnezeu pentru că şi în cele mai întunecate timpuri ale istoriei noastre El Şi-a păstrat o rămăşiţă credincioasă, gata să plătească cu viaţa credinţa lor! Slavă Lui pentru astfel de mărturii ale puterii Sale şi ale harului Său, care nu ne părăseşte nici în cele mai grele încercări!

Acum, la 24 de ani după căderea comunismului, cred că ar trebui să-I mulţumim Domnului pentru sfertul acesta de veac în libertate, dar şi să ne gândim serios la posibilitatea ca o nouă prigonire, mult mai puternică şi mai feroce, să apară la orizont. Cât timp de libertate mai avem pentru a vesti Evanghelia, doar El ştie… Cert este că ar trebui să folosim fiecare zi pentru a-L arăta pe El şi puterea Sa eliberatoare unei lumi ce „zace în întuneric şi în umbra morţii”.

Iar dacă va trebui să trecem şi noi, la rândul nostru, prin persecuţia ce va veni la sfârşitul vremurilor, să ne punem serios întrebarea: „Vom sta neclintiţi în picioare pentru El? Îl vom sluji până la ultima suflare?”
„Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom. 8:38-39)

Doamne, ajută-ne la aceasta!