Fiindcă au fost foarte mulți care și-au exprimat o mulțime de opinii diferite despre evnimentele petrecute în ultimele zile în țara noastră, am ezitat să o fac și eu, la rândul meu. M-am gândit că oricum nu sunt o persoană foarte cunoscută, sau un formator de opinie în mediul evanghelic, ci doar un simplu slujitor din Cuvânt având o povară pentru trezirea țării noastre. Pentru că mi s-a cerut însă să fac acest lucru și pentru că nu sunt nepăsător la ceea ce se întâmplă în jur am decis să scriu aceste câteva rânduri.

În primul rând, am rămas consternat de „abordarea diplomatică” pe care au preferat-o mulți lideri creștini, care au aruncat astfel adevărul la gunoi și au avut mare grijă să nu cumva să supere pe cineva. Sper ca altă dată să ceară de la Domnul mai mult curaj, când se vor mai afla în împrejurări dificile…

Pe scurt, vreau să exprim un punct de vedere biblic și obiectiv. Consider că trăim zilele de pe urmă, despre care a scris apostolul Pavel în 2 Tim. 3:1-5, un timp caracterizat de atingerea unei culmi a păcatului în societate și de orbire spirituală generalizată. De aceea, nu e de mirat că oamenii au ajuns să inverseze total valorile morale și să bâjbâie în întunericul moral ce a cuprins țara întreagă. Judecata lui Dumnezeu este gata să înceapă, iar când asistăm la evenimente soldate cu morți și răniți, singurul cuvânt care se aplică este cel rostit de Domnul Isus în aceste împrejurări: „În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Lc. 13:1-3)
Dumnezeu este dragoste, iar acest lucru a fost arătat cu prisosință atunci când L-a dat pe singurul Său Fiu la moarte pentru noi. El nu dorește moartea păcătosului și S-a jurat pe Sine Însuși, ca să ne facă acest lucru clar: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui, şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi?” (Ez. 33:11)
Mai mult, El are comori de bunătate, îngăduință și îndelungă răbdare manifestate față de toți, dar care ne cheamă la pocăință: „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Rom. 2:4)

Nimeni însă nu trebuie să disprețuiască bunătatea Sa și să batjocorească Numele Său, crezând că El nu va judeca. Ar fi bine să înțelegem că Dumnezeu este drept și că nu Se lasă să fie batjocorit. De aceea este scris:  „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Gal. 6:7)

Vremurile sunt pe sfârșite, trăim zile asemănătoare cu cele ale lui Noe, iar pământul de acum așteaptă judecata, de această dată nu prin apă, ci prin foc: „cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.” (2Pet. 3:7)

Încă mai este timp de pocăință, pentru a intra în dragostea Tatălui ce Și-a dat Fiul la moarte pentru noi… Ușa harului încă e deschisă, iar cel ce vine recunoscându-și păcatul este primit. Alegerea aparține fiecăruia, în mod individual!

Un mesaj despre vremurile pe care le trăim…