Ne naştem cu o înclinaţie naturală spre a păcătui, cu o fire rebelă împotriva lui Dumnezeu şi toată viaţa avem de luptat cu îndemnurile ei spre a călca voia lui Dumnezeu. Deşi multe lanţuri de robie cad în momentul în care trăim o pocăinţă autentică, observăm că altele noi le iau locul, surprinzându-ne şi făcându-ne să exclamăm: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Rom. 7:24)

Personal am fost învăţat, imediat după întoarcerea meu la Dumnezeu, că aceasta este lupta fiecărui creştin şi că o voi avea de dus până la moarte, cu victorii şi înfrîngeri. Ceva în mine se ridica împotriva acestei perspective sumbre şi mă făcea să mă întreb dacă nu cumva există o eliberare definitivă de sub această povară. Răspunsul îl dă tot Scriptura, în Rom. 8:2 „În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.”

Dacă oameni ca John Wesley au predicat „sfinţirea totală”, s-au găsit mulţi care să îl contrazică, acuzându-l de „perfecţionism”. Deşi sunt pe deplin convins că nu există perfecţiune în om pe acest pămînt, aceasta nu mă împiedică să cred că poţi trăi eliberat definitiv de sub orice lanţ, de sub orice legătură a păcatului. Altfel, cum ar trebui înţelese cuvintele Domnului: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi!” (In. 8:32), sau „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi să o aibă din belşug.” (In.10:10)?

David Wilkerson vorbeşte despre doi paşi în acest proces al eliberării totale de sub orice sclavie:

1. A recunoaşte neputinţa ta, ca om, de a împlini Legea lui Dumnezeu şi a dori eliberarea;

2. A accepta „să mori” faţă de tine însuţi, chiar şi faţă de propriile eforturi, pentru ca Duhul Sfânt să-şi poată face lucrarea de sfinţire în tine.

Avem nevoie de Duhul Sfânt nu doar pentru a sluji eficient, ci, mai înainte de toate, pentru a trăi o viaţă de biruinţă asupra păcatului! Este calea pe care Dumnezeu ne-o pune la dispoziţie, singura cale! El să ne ajute să luăm aminte la glasul Său şi să putem spune împreună cu Apostolul Pavel: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru, Isus Hristos!” (1 Cor. 15:57)