http://petrupopovici.com/istoric/

https://pittpopovici.wordpress.com/2017/07/19/franturi-din-viata-lui-tenzi-popovici/

Puțini oameni mari ai lui Dumnezeu a dat națiunea noastră, de aceea mărturia acestora trebuie ascultată și urmată. Petru Popovici a fost, cu siguranță, unul dintre cei care au împlinit îndemnul Scripturii: „Croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat!” (Evrei 12:13)

Îmi amintesc cum în primii ani de credință am fost marcat de exemplele pe care le-a cuprins în cartea „Lumini peste veacuri” și mi-am dorit să le urmez „felul lor de viețuire”. În urmă cu câțiva ani – când Domnul pusese deja pe inima mea povara trezirii creștinilor români – a apărut un articol ce conținea o scrisoare a fratelui Pitt, cu un titlu șocant: ”Biserica – sinagogă a satanei?” (https://family2fam.com/2014/08/29/pitt-petru-popovici-biserica-nu-mai-este-biserica-ci-sinagoga-a-satanei-2/). Aceste rânduri mi-au confirmat viziunea și chemarea primite de la Domnul și, împreună cu alte mesaje venite de la Duhul lui Dumnezeu, m-au încurajat să merg mai departe pe această cale.

Acum, ascultând din nou interviul luat la vârsta de 100 de ani, m-au uimit nu doar claritatea și simplitatea mesajului pe care fratele Pitt l-a transmis către lucrătorii creștini, ci, în mod special, accentul pe care l-a pus pe lucrarea Duhului Sfânt. Într-adevăr, aceasta este una dintre nevoile cele mai vizibile astăzi în ogorul Domnului: de oameni care să renunțe la expunerea propriei înțelepciuni lumești și să se bazeze în totul pe călăuzirea și ungerea Duhului Sfânt.

Deși nu l-am cunoscut personal, am avut totuși ocazia să vorbesc la telefon cu fratele Pitt, în urmă cu doi ani. Un frate român fusese în vizită în America, iar fratele Pitt l-a întrebat dacă mă cunoaște și l-a rugat să îmi spună să îl sun. Cu multe emoții, bineînțeles, l-am sunat și i-am spus cine sunt. Mi-a spus că a ascultat câteva predici pe care i le-a dat un frate din biserică înregistrate pe un CD și că îi place că spun adevărul fără să mă tem de oameni și „fără mănuși”. M-a încurajat apoi să continui să fac același lucru, pe care și dânsul l-a făcut de-a lungul anilor și să mă tem doar de Domnul. De asemenea, m-a avertizat că apostazia va crește în rândul creștinilor și că foarte puțini vor mai fi aceia care vor avea curajul de a spune adevărul. La sfârșitul conversației am rămas zidit sufletește și din nou încurajat de a merge mai departe în lucrarea ce mi-a fost încredințată.

Rămâne ca o datorie în dreptul nostru să împlinim și noi cuvintele atât de clare ale Scripturii: „Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13:7)

În ce mă privește, aș vrea să mă pot încadra în această moștenire spirituală care ne-a fost lăsată de oameni ai lui Dumnezeu ce L-au cunoscut pe El și lucrarea Duhului Sfânt. Și, ca o ultimă observație: în interviul de mai sus (la min. 15:45), fratele Pitt face referire la o predică despre gâdilarea urechilor care i-a plăcut și pe care v-o pun la dispoziție pentru a fi reascultată. A Domnului și Dumnezeului nostru să fie toată slava!