Pentru lumea aceasta Dumnezeu a conceput o vreme a sfârșitului tuturor lucrurilor, iar despre timpul acesta vorbesc Scripturile încă din timpul vechiului legământ. În Vechiul Testament vremea de pe urmă este bine determinată, este un timp, o epocă…

Nimeni nu știe exact câți ani are această vreme, dar ea este denumită în mai multe feluri de diferiți proroci. De fiecare dată când găsim în prorocii Vechiului Testament expresia „în vremea aceea”, „în vemea de apoi”, sau „în zilele de pe urmă”, toate aceste expresii se referă la o vreme de judecată pe care Dumnezeu o va aduce asupra omenirii acesteia, o vreme în care Dumnezeu va cere socoteală fiecăruia pentru viața lui și va judeca întreaga creație. El trebuie să judece lumea cu dreptate și popoarele cu neprihănire!

Pentru această vreme, Domnul Isus a indicat câteva semne clare după care să o putem deosebi, astfel încât să ne putem pregăti pentru revenirea Sa. În Evanghelia după Matei cap. 24, El vorbește pe de o parte de elementele prevestitoare ale judecății Sale, iar pe de alta anunță vestirea Evangheliei până la marginile pământului ”ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor”. În paralel cu apostazia celor mulți, Domnul anunță și o epocă de evanghelizare și trezire fără precedent, ceea ce putem vedea deja realizându-se în multe părți ale lumii.

Ce va însemna această vreme pentru fiecare dintre noi? Apostazie sau trezire?