„De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.” (Evr. 6:1-2) Între adevărurile de bază ale lui Hristos menţionate în Epistola către credincioşii evrei, apare, în mod aparent straniu „învăţătura despre botezuri”. Zic straniu, pentru că orice creştin născut din nou ştie că Noul Testament vorbeşte despre un singur botez, cel care urmează după o pocăinţă şi o credinţă autentică: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Mc. 16:15-16) . De asemenea, în Efeseni 4:5 se afirmă fără echivoc: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”

De ce atunci apare forma de plural în Evrei? Despre ce alt botez poate fi vorba? Unii, mai grăbiţi, ar putea aduce o explicaţie „istorică” spunând că evreii aveau obiceiuri antice, denumite „spălări ritualice”. Deşi lucrul acesta este adevărat, cu siguranţă nu despre el este vorba în Evr. 6:2, fiindcă epistola este adresată celor ce deveniseră creştini, iar primele două versete citate enumeră învăţăturile pe care ei le-au primit încă de la început, nu pe cele moştenite din iudaism. Aşadar, trebuie să fie vorba despre un alt botez… Cea mai simplă modalitate de a interpreta Scriptura este tot cu Scriptura. Orice om sincer şi fără prejudecăţi va constata că nu există un alt botez adăugat la cel cu apă decât cel cu Duhul Sfânt, care a fost anunţat de Ioan Botezătorul (Mat. 3:11), confirmat de Domnul Isus (In. 16:7), împlinit la Cincizecime (F. Ap. 2:1-3) şi repetat în multe cazuri de convertiri autentice (F. Ap. 6:3, 8:14-17, 9:17, 10:44-48, 19:6, 1Cor. 12:13, etc.)

De cele mai multe ori, botezul cu Duhul Sfânt se întâmpla imediat după cel cu apă, dar au existat şi excepţii. Din păcate, în creştinismul ultimelor zile, diluat şi îndulcit, botezul cu Duhul a ajuns o învăţătură străină, despre care mai vorbesc doar cercurile „carismatice” (care nu prezintă, din păcate,  decât o experienţă senzorială ce nu are nimic a face cu Scriptura, ci mai degrabă, cu religiile orientale). Ar mai fi multe de spus pe această temă, dar mă rezum doar la a afirma că există o experienţă autentică de botez cu Duhul, pe care au trăit-o de-a lungul vremii toţi oamenii mari ai lui Dumnezeu, de la Wesley până la Finney şi de la Moody până la Spurgeon sau Martin LLoyd-Jones. Oameni greu de contrazis în ceea ce au trăit şi în ce au lăsat în urmă…

Acest botez al Duhului este ceea ce Domnul oferă şi astăzi pentru cei însetaţi după neprihănire şi care vor să-I slujească în puterea Sa, nu în cele proprii, omeneşti şi fireşti. Domnul să facă parte tuturor celor ce citesc aceste rânduri de râurile de apă vie care să le adape sufletele şi să izvorască mai departe spre alţii, până în ziua veşniciei! (In. 4:13-14, 7:37-39)