Trecând prin mijlocul furtunii

El a zis şi a pus să sufle furtuna,
care a ridicat valurile mării.
Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc;
sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.
Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat,
şi zadarnică le era toată iscusinţa.
Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul,
şi El i-a izbăvit din necazurile lor.
A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s-au potolit.
Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit,
şi Domnul i-a dus în limanul dorit.
O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui
şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor
! (Ps. 107:25-31)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s