T13-14 – ”Despre pomeni, colive și vămi ale văzduhului”

T13. Sufletul după moarte nu are de trecut niște vămi ale văzduhului, pentru a ajunge în prezența lui Dumnezeu. De aceea, este inutil să se încerce ajutarea lui după ce a trecut în veșnicie.

T14. Milosteniile și faptele bune făcute pentru a ajuta sufletul unui om după moarte sunt reminiscențe ale unor obiceiuri păgâne și n-au nicio legătură cu creștinismul pe care l-a predicat Domnul și apostolii Săi.

Isus le-a răspuns: „Fățarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris:
„Norodul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
Degeaba Mă cinstesc ei, dând învățături care nu sunt decât niște porunci omenești.”
Voi lăsați porunca lui Dumnezeu și țineți datina așezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor și a paharelor,
și faceți multe alte lucruri de acestea.”
El le-a mai zis: „Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să țineți datina voastră. (Ev. Marcu 7:6-9)

Un gând despre “T13-14 – ”Despre pomeni, colive și vămi ale văzduhului”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s