Adu-Ţi aminte, Doamne, de bunătatea Ta!

„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat…” (Ex. 34:6-7)
Dumnezeul nostru este „bogat în bunătate”, în mod desăvârșit bun și plin de dragoste. Bunătatea Sa se arată în mod special față de cei ce se tem de El, dar și față de lumea întreagă, peste care face în fiecare zi soarele să răsară și ploaia să cadă. Fiecare om a beneficiat și continuă să beneficieze într-un fel de bunătatea lui Dumnezeu.
Fiindcă Dumnezeu nu se poate schimba, El va rămâne tot timpul bun în esența caracterului Său.
În ceea ce ne privește pe noi, oamenii, Scriptura afirmă că putem continua să trăim prin bunătatea Sa veșnic în slavă, dar acest lucru depinde de alegerea noastră: „Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Rom. 2:4)
Un mesaj despre bunătatea veșnică a lui Dumnezeu și felul în care ne raportăm la ea…

Un gând despre “Adu-Ţi aminte, Doamne, de bunătatea Ta!

Lasă un comentariu